E un pic de necrezut cum se leagă lucrurile și apar toate sincronicitățile într-un ritm perfect de clape de pian. Totul devine coerent, clar, curat. Am trăit o suită de micro-momente care, odată privite cu atenție, m-au îndreptat către mine însămi, mi-au dat curaj și mi-au indicat încotro-ul pentru cel mai intim proiect al meu. Conversația telefonică, schimbul de mesaje, post-it-urile găsite complet random în cartea „Arhitectura fericirii” de Alain de Botton, toooate se așează într-un narativ care îmi arată atât de limpede ce am de făcut. Mă emoționează profund, așa că deschid sertarul #astăzimi-aplăcut și pun mulțumirile la locul lor. 🤍