“Oare de ce simțim nevoia să atașăm un răspuns tip etichetă la întrebarea legată de cum a fost anul? Cred că vine din dorința noastră de a avea un soi de final, fie el impus doar de faptul că se schimbă ultima cifră din coada unui șir de patru. Și poate că asta ajută, mai închide niște linii, mai rotunjește niște percepții, mai contribuie la un soi de acceptare. Pentru mine, 2022 a fost un an cu o creștere accelerată pe mai multe paliere.”

Un fragment dintr-o notiță pe care am scris-o în telefon acum câteva zile. Restul rămâne pentru mine, cum rămân în buzunarul de la vestă și atât de multe lecții învățate, experiențe împărtășite, oameni pe care i-am cunoscut sau redescoperit. Totul intră în sertarul #astăzimi-aplăcut, inclusiv suferința, care, în final, mi-a adus atât de multă lumină și iubire.

2023, îmi doresc să fii blând ca diminețile mele preferate și cu o însemnătate de neuitat. Și cu un pic de galben, desigur. Cheers și sus inima! 🤍✨

M-am răsfățat cu un masaj de relaxare de care m-am bucurat din plin. De fiecare dată când merg îmi amintesc că aș vrea să fac asta mai des. Ceea ce, desigur, ar fi mi-nu-nat. Până atunci, 50 de minute intră în sertarul #astăzimi-aplăcut.

Wow, ce zi! Sunt obosită, dar foarte recunoscătoare pentru toate conversațiile, plimbările, surprizele pe care le-am trăit. Le găzduiesc cu bucurie în sertarul #astăzimi-aplăcut.

O conversație cu sens în care nu a pronunțat nimeni cuvântul dor, dar eu l-am simțit. Și m-a înduioșat. Stare pe care o prețuiesc și o găzduiesc cu grijă în sertarul #astăzimi-aplăcut. 🫶

Vizita la casa bunicilor, statul pe sobă, conversațiile în familie, îngrămădeala, masa plină, toate își au locul în sertarul #astăzimi-aplăcut, alături de o stare profundă de recunoștință. 🪵

Acasă. Mama care îmi spune „ce bine că ai venit!”, îmbrățișarea cu fratele meu după muuultă vreme, selfie cu Sebi, râs, povești, vorbit unii peste alții, tăcere, mâncare, voie bună. Familie. Direct în sertarul #astăzimi-aplăcut. ✨

Tot timpul din lume pentru o cafea. Sentimentul ăsta intră în sertarul #astăzimi-aplăcut. ☕️

Încă mai port cu mine emoția pe care am trăit-o în orele petrecute cu Adriana — mi-a umplut sufletul într-un mare fel. A fost o revedere cu multă însemnătate pentru amândouă, la distanță de doi ani și jumătate.

Am călătorit împreună și separat prin viață, dar o forță invizibilă ne-a legat timp de 11+ ani (and counting) și ne-a ținut aproape. Eu chiar cred că o să lucrăm, din nou, împreună la un moment dat.

Până atunci, mă simt smerită și recunoscătoare deopotrivă că am o astfel de relație în viața mea și deschid sertarul #astăzimi-aplăcut în cinstea a tot ce înseamnă ea, eu și noi. ✨

Am parte de niște experiențe de neuitat. Greu de pus în cuvinte, dar foarte frumos de simțit. Le găzduiesc cu recunoștință în sertarul #astăzimi-aplăcut. 🤍

Cineva a înțeles. Și a decis să îmi arate asta într-un fel care mă lasă fără grai. Florile astea au aterizat acasă ca să-mi amintească de tot ce e bun și frumos. În mine și în viață. Te știi și te invit, cu recunoștință, în sertarul #astăzimi-aplăcut. 🫶🏻

Sertar – 22 decembrie 2022