Devenirile se întâmplă treptat, încet, șoptit. Lucrează în adâncime cu blândețe și multă grijă. Nu ca să ajungă la vreo desfinație, ci ca să celebreze prezentul. Prețuiesc infinit clipele în care ceva din mine se mai dilată un pic. Le sărbătoresc cu o fotografie pe măsura sertarului #astăzimi-aplăcut. 🕊️

Sunt locuri în care revin nu ca să descopăr ceva per se, ci ca să mă revăd cu bucăți din mine. Iar momentul acesta se simte ca un cadou de la viață. La fel cum și acest cadru fotografic poate fi un sine în dublă-ipostază: tânărul care joacă fotbal va deveni adultul care citește în parc, iar cel din urmă poartă copilul în rândurile pe care le savurează. 🤍

Dublu-motiv de sărbătoare: ziua tatălui meu, pe care îl iubesc mult și cu care semăn bine de tot și faptul că am marcat cu drag un eveniment simpatic. Căci ce ar fi viața fără aceste micro-momente de conștientizare? Așez totul în sertarul #astăzimi-aplăcut, alături de o fotografie care transmite recunoștința de la purtător. ❤️

De-a lungul anului, am simțit de mai multe ori să revin într-un loc care m-a cucerit de la prima vizită. Care mi-a șoptit, m-a surprins, m-a îndemnat la visare, mi-a amplificat imaginația și mi-a oferit trăiri de neuitat. Mă bucur că am dat curs intuiției. Roma, mi-a fost dor! Te găzduiesc cu toată măreția ta în sertarul #astăzimi-aplăcut. 🤍

Am avut o seară cu surprize una după alta: de la o vizită într-un studio mișto, unde imediat s-a pus ceva bun de mâncare pe platou și un prosecco în pahar și până la o piesă de teatru despre prietenie și cum se simte după o pauză de o decadă. Direct în sertarul #astăzimi-aplăcut, alături de compania cu pricina. Mulțumesc! ❤️

Erika mi-a făcut o mare surpriză și a venit la cafea fără să mă aștept, iar eu m-am simțit nu doar norocoasă, dar și foarte iubită. Iar faptul că a apărut și soarele într-un București care a fost cam gri zilele astea, într-o zi de 13, nu poate fi decât o dovadă că dacă faci din inimă, iese frumos. Și numa’ bun de așezat cu grijă în sertarul #astăzimi-aplăcut. ❤️

Reuniunea în formula de față mă bucură și îmi amintește de puterea intenției. Găzduiesc totul, dar mai ales pe noi trei, în sertarul #astăzimi-aplăcut. XoXo 🤗

Experiența de a împărtăși despre comunități la Academia Națională de Fotbal Feminin din cadrul FRF mi-a amintit de niște adevăruri interioare care mă alimentează și îmi dau zvâc pentru misiunea personală. Ceva din asta am trăit și când am făcut fotografia cu pricina, la final de zi. Știu exact ce mi-am șoptit, așa că mă auto-invit cu grijă și prețuire în sertarul #astăzimi-aplăcut. ❤️

Aeroportul e un loc bun de scris. De lăsat gândurile să ia forma cuvintelor. La fel și mirosurile sau conversațiile. Din capul meu sau pe care le aud. Miroase a ceva sau a cineva familiar. E un parfum pe care l-am mai simțit. Mă uit în jur și îmi imaginez viețile celor prezenți la poarta 20. Aș putea inventa un eseu despre fiecare. Despre două prietene la 50+, îmbrăcate țiplă, care pare că se știu de o viață. Despre o tânără care bea Red Bull și ascultă muzică tare. Despre o mamă cu o fetiță care s-au apropiat de geam ca să vadă avioanele mai bine. Despre câțiva care par să lucreze împreună și vorbesc o engleză frumoasă. Despre mine, care urmează să revin în mai multe locuri de care mi-e dor. Încă miroase a parfum. Poate el a declanșat nevoia de a scrie. Și aeroportul e doar locul, întâmplător sau nu, în care fac asta. Gând bun de găzduit în sertarul #astăzimi-aplăcut.