M-am gătit, cum ar fi zis bica, și am ieșit să îmi celebrez prietena și mama finuțului meu. Dar găteala asta a fost și în semn de sărbătorire pentru un cado’ egoist pe care mi l-am oferit cu inima deschisă. Recunoștință eternă în sertarul #astăzimi-aplăcut. ✨
Felul în care m-am simțit la finalul unei conversații video mă îmbogățește în multe feluri. Și mi se lipește de buzunarul de la vestă. Și, desigur, aterizează și în sertarul #astăzimi-aplăcut. Încet, cu grijă.
Conversația cu tipul din Bolt, a cărui voce baritonală mi-a atras atenția într-un mare fel, rămâne cu mine. La fel de mult prețuiesc și curajul de a mă așeza într-o stare ca să scriu un mail venit din buzunarul de la vestă. Ceea ce vă doresc și vouă. Direct în sertarul #astăzimi-aplăcut. 🤍
”Înapoi la centru.” Asta i-am spus astăzi cuiva, dar, de fapt, aveam nevoie să îmi spun mie însămi. Intenție pentru sertarul #astăzimi-aplăcut.
Am celebrat dorul, astăzi e ziua lui, printr-o fotografie pe care am trimis-o persoanei în dreptul căreia îl simt. Știu momentul, știu starea, știu visarea. Le găzduiesc pe toate în sertarul #astăzimi-aplăcut. 🤍
Ce am simțit când am ieșit afară mi-a amintit de o Oana de care îmi place mult de tot, așa că mă gândesc că e un moment bun de auto-găzduire în sertarul #astăzimi-aplăcut. Să îmi fie de bine. 🤍
Există forme de conexiune care leagă invizibil suflete care au nevoie să se întâlnească și să fie. Am trăit bucuria asta pe propria piele și o voi prețui cu grijă mai departe. În buzunarul de la vestă și în sertarul #astăzimi-aplăcut. 🤍
Am stat pe baltă cu prieteni, mâncare bună, conversații cu rost și multă tihnă. Toate mi-au prins bine de tot și m-am bucurat să văd cum ne facem loc pe scaun rând pe rând. Gânduri de recunoștință pentru sertarul #astăzimi-aplăcut. 🤍
Sunt fotografii care comprimă multă viață, iar asta este, în sine, un mare cadou. Cum e și momentul acesta simțit și trăit cu Cătălina. Bine ai venit la Iași și recunoștință eternă pentru tot! Ești găzduită cu mult drag în sertarul #astăzimi-aplăcut. 🤗
Prima oară când i-am ascultat live pe Lina și Radu a fost la The Power of Storytelling. Tot atunci am văzut și “Tata.” Într-un fel definit de smerenie și surprindere, am simțit că nu pot ajunge la Lina. Că nu am curaj. Și poate că a fost mai bine așa. Aproape două luni mai târziu, filmul a căpătat alte substraturi și nuanțe în universul meu interior. Iar Lina & Radu nu doar că ne-au oferit un cadou și un pretext de stârnit conversații necesare în propriile familii, dar sunt și o companie pe cinste. Mă bucur infinit că am avut ocazia să moderez sesiunea de Q&A, dar, poate și mai valoros, să petrec timp cu doi oameni pe bune și pe făcut proiecte cu sens pentru vindecarea noastră colectivă.
Mulțumesc mult pentru invitație și pretext de joacă, Romanian Mental Health Film Festival aka Raluca, Teodora & Dan! Keep building și bun venit în sertarul #astăzimi-aplăcut.🤍
